postâmpí, postâmpésc, vb. IV (înv.) 1. a se îndrepta (spre, către); a se apropia (de). 2. a se îndepărta (de cineva); a pleca (de undeva); (fig.) a se înstrăina (de cineva); a ostâmpi. Vezi definitia »

RĂPÍ, răpesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua cu sila pe cineva, a duce cu sine în mod silnic pe cineva; a fura. ♦ A lua pe cineva dintre cei vii, a curma viața cuiva. ♦ A smulge pe cineva dintr-un loc. 2. A lua (prin abuz) ceva, a se face stăpân pe un bun material care aparține altuia; a jefui. ♦ A cotropi (un teritoriu, o țară etc.). ♦ Fig. A lipsi pe cineva de..., a smulge ceea ce i se cuvine, ceea ce îi revine cuiva. 3. Fig. A fermeca, a încânta, a vrăji, a captiva. [Var.: (înv. și pop.) hrăpí vb. IV] – Din lat. rapire (= rapere). Vezi definitia »

contopí (-pésc, -ít), vb. – A amesteca formînd un singur tot, a uni, a împreuna, a amalgama. Format ca fr. confondre, de la vb. a topi, echivalent al lui fondre. Apare începînd din 1860-70 (Odobescu, Hasdeu). Vezi definitia »

NĂSIPÍ vb. IV. v. nisipi. Vezi definitia »

a da în gropi expr. a fi foarte prost / imbecil. Vezi definitia »