HOLOCÁUST, holocausturi, s. n. 1. (În antichitate) Jertfă adusă zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime. ♦ Fig. Ofrandă, sacrificiu. 2. Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni. [Pr.: -ca-ust. – Var.: olocáust s. n.] – Din fr. holocauste. Vezi definitia »

RADIESTEZÍST, -Ă s.m. și f. Persoană care are radiestezie. [< fr. radiesthésiste]. Vezi definitia »

TRITEÍST, -Ă adj. Referitor la triteism. // s.m. și f. Adept al triteismului. [< fr. trithéiste]. Vezi definitia »

CONTRACTUALÍST, -Ă adj. Referitor la contractualism. ◊ Teoria contractualistă = contractualism. // s.m. și f. Adept al contractualismului. [Pron. -tu-a-. / cf. it. contrattualista]. Vezi definitia »

NEUROBLÁST s. n. celulă nervoasă embrionară. (< fr. neuroblaste) Vezi definitia »