supusăciúne, supusăciúni, s.f. (înv.) 1. așezare dedesubt; ascundere. 2. luare în stăpânire a unor teritorii, așezări, populații prin forță; cucerire, înrobire, ocupare, subjugare. Vezi definitia »

RĂSPÍNTENE s. f. v. răspântie. Vezi definitia »

ROENTGENOTELEVIZIÚNE s. f. elem. röntgenoteleviziune. Vezi definitia »

ANADIOMÉNE adj. invar. (Lit.) Nume dat lui Venus, zeița dragostei. [Cf. fr. anadyomène < gr. anadyomai – a ieși din apă, prin aluzie la presupusa naștere a zeiței din spuma mării]. Vezi definitia »

INSTRUCȚIÚNE, instrucțiuni, s. f. 1. Indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2. Instrucție (1). 3. (La pl.) Îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau broșura care cuprinde aceste îndrumări. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. instruction, lat. instructio, -onis. Vezi definitia »