Definita cuvantului lector
LÉCTOR2, -Ă I. s. m. f. 1. cititor. ◊ cel care citește cu voce tare unei persoane suferinde. 2. persoană care citește într-o editură manuscrisele predate spre publicare și referă asupra lor. 3. ajutor al preotului care citea în timpul slujbei textele edificatoare. II. s. n. 1. aparat pentru redarea unor sunete înregistrate. 2. dispozitiv periferic care permite citirea și introducerea informației de pe o cartelă perforată într-un calculator sau ordinator. (< fr. lecteur, lat. lector)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu lector
MONOSPÓR s. m. spor singuratic provenit dintr-un sporange. (< fr. monospore) Vezi definitia »
INTERPOLATÓR, -OÁRE, interpolatori, -oare, s. m. și f. Persoană care interpolează (1) un text. – Din fr. interpolateur, lat. interpolator. Vezi definitia »
CHÉSTOR s.m. 1. (Ist.) Magistrat roman care deținea diferite funcții financiare. 2. (Liv.) Funcție administrativă în parlamentele unor țări. 3. Șeful unei chesturi de poliție. [< lat. quaestor, cf. fr. questeur]. Vezi definitia »
VASOMOTÓR, -OÁRE, vasomotori, -oare, adj. Care se referă la contracția sau la relaxarea vaselor sangvine, care aparține acestor mișcări; care produce, reglează contracția sau relaxarea vaselor sangvine. – Din fr. vaso-moteur. Vezi definitia »
SOPÓR s. n. stare de somnolență patologică în care contactul cu ambianța se face dificil, fiind întrerupt de perioada de somn. (< fr., lat. sopor) Vezi definitia »