dîrstă (dấrste), s. f. – Piuă de bătut. – Var. drîstă. Mr. drișteală, megl. drușteală. Bg. drăsta (Skok 67, cf. Conev 82; Candrea), din sl. tresti „a amesteca, a agita” (după Tiktin, din sl. drati „a sfîșia”); cf. bg. drăstĕlo, de unde mr., megl., ngr. δριστέλλα, alb. dërstiljë. După Meyer 65, de la un lat. *tersile, de la tergere, ipoteză improbabilă. – Der. dîrstar, s. m. (piuar); dîrștină, s. f. (cămașă de penitență), cuvînt înv. (sec. XVII), cu suf. esl. -ščina, cf. goștină (‹ sl. gore – ščina), boștină, ploștină, etc. Vezi definitia »

otóșcă s.f. (reg.) țuică slabă care curge la urmă de tot din cazan. Vezi definitia »

GAZOLÍNĂ s. f. Produs lichid combustibil, obținut prin lichefierea gazului² de sondă. – Din fr. gazoline. Vezi definitia »

muselínă (muselíne), s. f. – Țesătură fină din bumbac, lînă sau mătase. Fr. mouselline, din tc. mosuli, de la Mosul, de unde și dubletul mosul (var. mosul) s. n. (înv., muselină), cf. Șeineanu, III, 87; Lokotsch 1484. Vezi definitia »

HABÁNĂ adj.f. (În sintagma) Ceramică habană = tip de ceramică fină, smălțuită, cu fond alb, ornamentată cu motive cinegetice, realizată de olarii din Transilvania în sec. al XVII-lea. – Et. nec. Vezi definitia »