APTITÚDINE, aptitudini, s. f. Dispoziție naturală; înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva. – Fr. aptitude (lat. lit. aptitudo, -inis). Vezi definitia »

RADIODIFUZIÚNE s. f. transmisiune radiofonică a unui program de știri, de muzică etc., destinate recepției publice. ◊ instituție care organizează asemenea emisiuni; radio²(I, 3). (< fr. radiodiffusion) Vezi definitia »

néne adv. (pop.) exprimă dezaprobarea, surprinderea neplăcută. Vezi definitia »

SUCȚIÚNE s. f 1. sugere, aspirație. 2. reducere a presiunii apei dintr-un sol nesaturat în raport cu presiunea atmosferică; aspirația capilară a pământului. 3. contact strâns și rezistent dintre două corpuri, realizat prin crearea unui spațiu vid sau de aer rarefiat între ele. (< engl. suction, după fr. succion, lat. suctio) Vezi definitia »

SORBȚIÚNE s.f. Termen comun pentru absorbție și adsorbție. [Var. sorbție s.f. / < germ. Sorption, cf. lat. sorbere – a sorbi]. Vezi definitia »