purcéde (purcéd, purcés), vb. – 1. A porni, a se mișca. – 2. A proveni, a rezulta, a decurge. – 3. (Înv.) A trimite, a expedia. – 4. A rămîne. Lat. procēdĕre (Pușcariu 1405; Candrea-Dens., 1477; REW 6765a) păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 170). Conjug. șovăielnică între formele purced, purcez, purceg, datorată contactului cu pers. a doua, purcezi, cf. încinge. – Der. purces, s. n. (plecare); purcezător, adj. (care purcede). Vezi definitia »

SURẤDE vb. III. intr. 1. A zâmbi. 2. (Fig.) A-i fi favorabil. ♦ A-i plăcea mult. [P.i. surâd, perf. s. -râsei, conj. -râdă, part. -râs. / < fr. sourire, după râde]. Vezi definitia »

de ce pluralul la acest cuvant este „halte”, doar are o forma asemanatoare cu „hartă”- la care pluralul este „hărți”, sau „baltă” – „balți”? Vezi definitia »

RẮPEDE² adv. v. repede¹. Vezi definitia »

NEMATÓDE s.n.pl. (Zool.) Clasă de viermi filiformi paraziți, care au în partea din față o gură aparentă; (la sg.) vierme din această clasă. [Sg. nematod, var. nematozi s.m.pl. / < fr. nématodes, cf. gr. nema – filament, eidos – formă]. Vezi definitia »