SONÁTĂ, sonate, s. f. Bucată muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită din trei sau patru părți, deosebite între ele ca structură, tonalitate, ritm etc., dar care se completează într-o succesiune logică și unitară. – Din fr. sonate, it. sonata, germ. Sonate. Vezi definitia »

PERIVISCERÍTĂ s. f. inflamație cronică a seroaselor peritoneului care înconjură viscerele; perisplanhnită. (< fr. périviscérite) Vezi definitia »

NINEÁCĂ s. f. v. neneacă. Vezi definitia »

LANOLÍNĂ s.f. Substanță grasă gălbuie, care rezultă din spălarea lânii brute, întrebuințată în medicină, în industrie, în cosmetică etc. [< fr. lanoline]. Vezi definitia »

DUOTRIÓDĂ s. f. tub electronic care conține într-un singur înveliș două triode. (< fr. duotriode) Vezi definitia »