caiafă, caiafe s. f. 1. (om) fățarnic / ipocrit. 2. (intl.) informator. 3. (intl.) hoț cu vechime / cu experiență. Vezi definitia »

CÚLPĂ, culpe, s. f. (Jur.) Greșeală care constă în îndeplinirea neconformă a unei obligații sau în neîndeplinirea ei; greșeală care constă în săvârșirea unui fapt păgubitor sau pedepsit de lege. ♦ Greșeală, vină, vinovăție. – Din lat. culpa. Vezi definitia »

MORÚLĂ s.f. (Biol.) Prima fază în dezvoltarea unui embrion, având aspectul unei mure. [< fr. morula, cf. lat. morum – mură]. Vezi definitia »

noíță adj. f. (reg.; în expr.) nouă de noiță = foarte nou, nou-nouț. Vezi definitia »

FLUORÚRĂ s. f. compus al fluorului cu diferite elemente sau radicali organici; sare a acidului fluorhidric. (< fr. fluorure) Vezi definitia »