AUTORIZÁȚIE s. f. permisiune (dată de o autoritate); împuternicire. ◊ înscris care dovedește o împuternicire. (< fr. autorisation) Vezi definitia »

NITRÁȚIE s. f. nitrare. (< fr. nitration) Vezi definitia »

ANTIMATÉRIE s. f. Denumire dată unei substanțe ipotetice constituite din antiparticule, care prin aspect și însușiri seamănă cu substanța corpurilor din jur, dar, în situația în care ar intra în contact cu materia propriu-zisă, ambele s-ar anihila spontan, degajând o mare cantitate de energie. – Anti- + materie (după fr. antimatière). Vezi definitia »

HIPERCOLÍE s.f. Creștere a secreției biliare. [Gen. -iei. / < fr. hypercholie]. Vezi definitia »

GERIATRÍE s. f. ramură a gerontologiei care studiază aspectele medicale ale îmbătrânirii. (< fr. gériatrie) Vezi definitia »