REPARTÍȚIE s. f. repartizare, distribuire. ◊ înscris prin care se repartizează o locuință. ◊ (ec.) repartizare a bunurilor materiale și a forței de muncă în sociatate; (re)distribuire a produselor muncii, moment al reproducției care mijlocește legătura între producție și consum. (< fr. répartition) Vezi definitia »

CUCUVÁIE s. f. v. cucuvea. Vezi definitia »

MÂRȘEVÍE s. f. v. mârșăvie. Vezi definitia »

EPISCOPÍE, episcopii, s. f. Teritoriu asupra căruia se extinde autoritatea unui episcop¹; eparhie. ◊ Reședința episcopului; episcopat. – Din ngr. episkopía. Vezi definitia »

HUMĂRÍE, humării, s. f. (Rar) Loc de unde se scoate humă. – Humă + suf. -ărie. Vezi definitia »