zăbávnic (înv.) adj. m., pl. zăbávnici; f. zăbávnică, pl. zăbávnice Vezi definitia »

SINGENÉTIC, -Ă adj. (Despre minerale) Format în același timp cu roca în care se găsește. [Cf. germ. syngenetisch]. Vezi definitia »

AMFICȚIÓNIC, -Ă adj. (Ist.) Referitor la amficționii. [< fr. amphictyonique]. Vezi definitia »

REFÚZNIC, -Ă, refúznici, -e, s. m. și f. 1. (În fosta U.R.S.S.) Cetățean sovietic, cu precădere evreu, căruia i s-a refuzat dreptul de a emigra din Uniunea Sovietică. 2. Persoană care refuză să se supună anumitor legi sau ordine, în special ca acțiune de protest. (cf. engl. refusenik < traducere parțială a rus. otkaznik < otkaz = refuz + suf. -nik) [MW] Vezi definitia »

FITOCENÓTIC, -Ă adj. Referitor la fitocenoză. [< fitocenoză]. Vezi definitia »