CAPITÁȚIE, capitații, s. f. Impozit, sub formă de cote fixe, perceput, în evul mediu, pe fiecare cap de locuitor. – Din fr. capitation, lat. capitatio. Vezi definitia »

TERMINÁȚIE, terminații, s. f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio. Vezi definitia »

IMPETRÁȚIE s. f. (Livr.) Acțiune, intervenție prin care cineva obține o favoare, un beneficiu. – Din lat. impetratio, fr. impétration. Vezi definitia »

ANADIPSÍE s.f. (Med.) Sete exagerată. [Gen. -iei. / < fr. anadipsie, cf. gr. ana – în sus, dipsa – sete]. Vezi definitia »

SINUSCOPÍE s.f. Examen al sinusurilor oaselor feței. [Gen. -iei. / < fr. sinuscopie, cf. lat. sinus – cavitate, gr. skopein – a privi]. Vezi definitia »