ANALÍTIC, -Ă, analitici, -e, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Limbă analitică = limbă care se servește de termeni speciali (prepoziții, conjuncții, pronume etc.) pentru a exprima raporturile gramaticale. ♦ (Mat.; Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. – Fr. analytique (lat. lit. analyticus). Vezi definitia »

DISTÓCIC, -Ă adj. Referitor la distocie. [< fr. dystocique]. Vezi definitia »

saplaíc (-curi), s. n. – (Olt.) Polonic de lemn folosit la alambicuri. Sb. saplak (Candrea); legătura cu mag. szapoly „sapă” (Cihac, II, 385) nu este sigură. Vezi definitia »

PIPIRÍC, pipirici, s. m. (Reg.) Om mic, slab și pipernicit; stârpitură; prichindel, pitic. [Var.: piperíg s. m.] Vezi definitia »

ASEÍSMIC, -Ă adj. (Despre regiuni ale Pământului) În care cutremurele nu se produc deloc sau sunt foarte slabe. [Pron. -se-is-. / cf. fr. aséismique]. Vezi definitia »