AUTOCOLIMÁȚIE s.f. Corectare mecanică a erorii de colimație a unei lunete. [< fr. autocollimation]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ACROMANÍE s.f. (Rar) Grad de nebunie extremă. [Gen. -iei. / cf. fr. acromanie, it. acromania < gr. akros – extrem, mania – nebunie]. Vezi definitia »

CISTOPEXÍE s.f. (Med.) Fixarea chirurgicală a vezicii urinare. [Gen. -iei. / < fr. cystopexie, cf. gr. kystis – vezică, pexis – fixare]. Vezi definitia »

INUNDÁȚIE s. f. 1. acoperire a unei întinderi de pământ cu apă provenită din ploi, din revărsarea apelor etc. ◊ apele revărsate ale unui curs de apă. 2. (med.) pătrundere de lichid într-un tub sau organ cavitar. (< lat. inundatio, fr. inondation) Vezi definitia »