DĂBILÁR, dăbilari, s. m. (Înv.) Strângător de biruri. – Dabilă + suf. -ar. Vezi definitia »

BECÁR, becari, s. m. Semn grafic pe portativ care, anulând un bemol sau un diez anterior, indică revenirea la tonul natural al unei note muzicale. – Din fr. bécarre. Vezi definitia »

MEHMENDÁR, mehmendari, s. m. (Turcism; în evul mediu, în Moldova și în Țara Românească). 1. Boier (sau funcționar) care însoțea în călătorie pe domn sau o persoană oficială de rang înalt, îngrijindu-se de găzduirea lor. 2. Comisar special însărcinat cu aprovizionarea. – Din tc. mihmandar. Vezi definitia »

CEZÁR, cezari, s. m. Titlu dat împăraților romani; p. gener. împărat. [Acc. și: cézar] – Din lat. caesar. Vezi definitia »

PLURICELULÁR, -Ă adj. (Despre organisme) Format din mai multe celule; policelular. [Cf. fr. pluricellulaire]. Vezi definitia »