STÂLPÁR, stâlpari, s. m. Veche monedă de argint, pe care erau reprezentate două coloane; direclie. – Stâlp + suf. -ar. Vezi definitia »

prăznicár, prăznicáre, s.n. 1. (înv. și reg.) icoană pe care o sărută credincioșii când merg la altar și când ies din biserică, înaintea miruitului. 2. (înv.: în forma: prăznicer) carte cuprinzând slujbele diferitelor sărbători sau praznice bisericești. Vezi definitia »

valutár adj. m., pl. valutári; f. valutáră, pl. valutáre Vezi definitia »

TOBOȘÁR, toboșari, s. m. Persoană care bate toba într-o orchestră sau într-o fanfară; tobaș. ♦ (Adesea fig.) Persoană care adună lumea bătând din tobă, pentru a comunica vești și ordine de interes obștesc. [Var.: (înv. și pop.) doboșár s. m.] – Cf. magh. doboș. Vezi definitia »

CVADRAGENÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Om) în vârstă de patruzeci de ani. [Cf. fr. quadragénaire, lat. quadragenarius]. Vezi definitia »