CÓSMOS s. n. 1. Spațiu cosmic; univers. 2. (La grecii antici) Universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul. – Din fr. cosmos. Vezi definitia »

PIRITÓS, -OÁSĂ, piritoși, -oase, adj. (Despre substanțe chimice, minereuri) Care conține (multă) pirită. – Din fr. pyriteux. Vezi definitia »

ADIPÓS, -OÁSĂ adj. care conține grăsime, gras; seboreic. ♦ țesut ~ = țesut conjunctiv care înmagazinează grăsimea. (< fr. adipeux) Vezi definitia »

nestricăciós, nestricăcioásă, adj. (înv.) care nu este supus stricăciunii, care nu se strică, nu poate fi stricat, nu se degradează, nu se alterează; etern, veșnic. Vezi definitia »

poghirciós, poghircioásă, adj. (reg.; despre cânepă, cereale etc.) slab dezvoltat, pipernicit. Vezi definitia »