APATRÍD, -Ă, apatrizi, -de, s. m. și f., adj. (Persoană) care nu are cetățenia nici unui stat. – Din fr. apatride. Vezi definitia »

BIACÍD adj., s.m. (Despre acizi) Cu două funcții acide. [Cf. fr. biacide]. Vezi definitia »

FELDSPATOÍD, feldspatoizi, s. m. Mineral cu compoziție asemănătoare feldspatului. – Din fr. feldspathoide. Vezi definitia »

SFENOÍD, -Ă adj., s. n. (os median, nepereche, în formă de șa) situat la baza craniului. (< fr. sphénoïde) Vezi definitia »

zid (-duri), s. n. – 1. Element de construcție vertical, fortificație, îngrăditură. – 2. Perete. – Megl. zid. Sl. zidŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 472; Conev 79), cf. bg., sb., cr., slov. zid. – Der. zidar, s. m. (muncitor care execută zidărie), din sl. zidarĭ, cf. sb., slov. zidar; zidărie, s. f. (meseria zidarului; construcție de zid); zidărit, s. n. (zidărie); zidi, vb. (a ridica un zid; a construi, a lucra, a edifica, a fabrica, a înălța; a făuri, a crea); din sl. zidati; ziditor, s. m. (întemeietor, constructor); ziditură, s. f. (clădire; creație). Vezi definitia »