CORNÍȘĂ, cornișe, s. f. 1. Partea superioară, ieșită în afară și ornamentată, a zidului unei construcții, având rolul de a sprijini acoperișul și de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe fața clădirilor. 2. Mulură proeminentă care înconjoară un antablament, o mobilă etc., având rol decorativ. 3. Drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioară a unei pante abrupte, a unei faleze etc. [Var.: corníce s. f.] – Din fr. corniche. Vezi definitia »

MÍȘUNĂ² s. f. v. mișină. Vezi definitia »

HODOROÁGĂ, hodoroage, s. f. Lucru (de obicei vehicul) învechit, stricat, hodorogit, care face zgomot la orice mișcare. ♦ Epitet dat unei persoane bătrâne și ramolite. – Din hodorog². Vezi definitia »

OSTEOMIELÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație simultană a oaselor și a măduvei lor. [Pron. -te-o-mi-e-. / < fr. ostéomyélite, cf. gr. osteon – os, myelos – măduvă]. Vezi definitia »

DRUSÉTĂ s.f. Cardă de construcție specială, folosită în operația de drusare. [< fr. droussette]. Vezi definitia »