ÎNSUMI, ÎNSĂMI, pron. de întărire. 1. (Pe lângă un substantiv sau un pronume) Chiar, tocmai. 2. (Înv.) Eu (sau tu, el etc.) singur, personal, fără ajutorul altuia. [Forme gramaticale; pers. 2 sg. însuți, însăți, pers. 3 sg. însuși, însăși, pers. 1 pl. înșine, însene, pers. 2 pl. înșivă, însevă, pers. 3 pl. înșiși, înseși] – Îns(ul) + -mi, -ți, -și. Vezi definitia »

SCRUMÍ, scrumesc, vb. IV. Refl. A arde complet, făcându-se scrum. – Din scrum. Vezi definitia »

REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Re¹- + primi. Vezi definitia »

gnatostómi s.m. pl. Subîncrengătură de vertebrate acvatice sau terestre cu fălci mobile și dinți osoși. < germ. Gnathostomen Vezi definitia »

LEGUMÍ, legumesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca sau a bea câte puțin, de ici și de colo; a mânca sau a bea cu măsură sau fără poftă; a ciuguli. ♦ A degusta, a savura. – Din legumă. Vezi definitia »