Definita cuvantului limită
LÍMITĂ s. f. 1. valoare extremă (maximă sau minimă) a unei mărimi. ◊ ceea ce mărginește ceva; hotar; margine. ♦ la ~ = în caz extrem. ◊ cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce, un instrument. 2. (mat.) valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 3. (fig.) punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva. (< fr. limite, lat. limes, -itis)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu limită
gîmfă (-fe), s. f. – Gușă. Lat. *gamphae, din gr. γαμφαί, var. de la γαμφηλαί „falcă de animal”, din aceeași familie cu ϰαμπτῶ. Ar fi putut de asemenea intra în rom. prin intermediul unui sl. *gąfŭ, care nu este atestat, dar care trebuie să explice sb. kuf „pelican”. Der. gîmfa, vb. (a umfla), pe care REW 2135 și DAR îl derivă puțin probabil din lat. conflare, cf. Pușcariu 855; gîmfătură, s. f. (umflătură); îmgîmfa, vb. (a umfla; refl., a se face puhav; refl., a se îngîmfa, a se umfla în pene). Vezi definitia »
icălúță, icălúțe, s.f. (reg.) cordeluță croșetată (se pune la gâtul fetelor pe sub mărgele). Vezi definitia »
LÍȚĂ s.f. Conductor electric format dintr-un grup de fire metalice subțiri, înfășurate împreună în același sens. [< germ. Litze]. Vezi definitia »
LELIȚCÁNĂ, lelițcane, s. f. (Pop.) Lele. – Din leliță + suf. -ic-ană. Vezi definitia »
DIACHÉNĂ, diachene, s. f. Fruct format din două achene lipite între ele. [Pr.: di-a-] – Din fr. diakène. Vezi definitia »