CIMÉN s. n. lichid aromatic în uleiurile eterice, izolat din diferite plante (cimbru, chimion) din rășina coniferelor și din petrol, folosit în parfumerie și ca solvent pentru lacuri. (< fr. cumène) Vezi definitia »

IMUNOGÉN, -Ă adj. Care produce imunitate. [< fr. immunogène, cf. lat. immunis – imun, gr. gennan – a produce]. Vezi definitia »

NEOPRÉN s. n. cauciuc sintetic termoplastic, obținut prin polimerizare. (< fr. néoprène) Vezi definitia »

METILÉN s.m. 1. Radical organic bivalent, compus dintr-un atom de carbon și doi de hidrogen. ◊ Albastru de metilen = materie colorantă albastră, întrebuințată în vopsitorie și ca dezinfectant în medicină. 2. Alcool metilic. [Pl. -ni, (s.n.) -nuri. / < fr. méthylène, cf. germ. Methylen]. Vezi definitia »

MIELOGÉN, -Ă adj. (despre leucocite) care își are originea în măduva osoasă. (< fr. myélogène) Vezi definitia »