HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

OFTALMORAGÍE s. f. hemoragie oculară. (< fr. ophtalmorragie) Vezi definitia »

TRIHOTOMÍE s. f. diviziune în trei părți, grupe sau specii. (< fr. trichotomie) Vezi definitia »

fitánție, fitánții, s.f. (înv.) chitanță. Vezi definitia »

ENDOCRINOLOGÍE s. f. ramură a biologiei și medicinei care studiază glandele endocrine. (< fr. endocrinologie) Vezi definitia »