ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. – Din ante- + vorbitor (după germ. Vorredner). Vezi definitia »

TEHNICOLÓR, -Ă adj. (Despre filme; adesea s.n.) În care culorile nu se formează în timpul revelării, ci sunt imprimate în pozitivul final; în culori, colorat. [Cf. germ. technikolor]. Vezi definitia »

CUÁNTOR s. n. determinativ prin care se fixează sfera de aplicabilitate a unei variabile logice într-o anumită expresie. (după lat. quantum) Vezi definitia »

bozgor, -oaică, bozgori, -oaice, s. m., s. f. (pop.) ungur, maghiar. Vezi definitia »

POLIFLÓR, -Ă adj. (Despre miere) Care provine de la mai multe specii de flori. [< fr. polyflore, cf. gr. polys – numeros, lat. flos – floare]. Vezi definitia »