CRENÉL s.n. 1. Deschizătură practicată într-un zid de apărare, care permite tragerea cu arma stând la adăpost de loviturile inamicului. 2. Ornament la partea superioară a unui dulap, în special în goticul german, care imită crenelurile (1) unei fortificații. [Pl. -luri, -le. / cf. fr. créneau]. Vezi definitia »

întrulpél, -ică, adj. (reg.; despre copii) unul și unul, dintr-o bucată. Vezi definitia »

INFIDÉL, -Ă, infideli, -e, adj. 1. Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, care își calcă angajamentele față de cineva, nefidel; (despre soți) care calcă credința conjugală. 2. Inexact, care nu exprimă adevărul, realitatea. – Din fr. infidèle, lat. infidelis. Vezi definitia »

gradél s. n. – (Trans.) Pînză albă de bumbac, dril. – Var. cradel. Germ. Gradel (DAR). Vezi definitia »

BĂIEȚÉL, băieței, s. m. Diminutiv al lui băiat. Vezi definitia »