Definita cuvantului locul
LOCÚL s. m. 1. cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (bot.) cavitate mică a unui organ (ovar, antenă); lojă (4). (< fr. locule, lat. loculus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu locul
Substantivul este partea de vorbire care exprimă obiecte:lucruriștări sufletești,fenomene ale naturii ,ființe etc. Vezi definitia »
RIDÍCUL, -Ă adj. v. ridicol. Vezi definitia »
Stan-Pățitul expr. persoană care a trecut prin multe întâmplări neplăcute, trăgând învățăminte din acestea. Vezi definitia »
când o zbura porcul expr. niciodată. Vezi definitia »
Cuvantul „filosofie” provine din cuvintele grecesti „philos” (iubitor) si „sophia” (intelepciune). Etimologia cuvantului dovedeste astfel ca „filosofie” este corect, si nu „filozofie”. Vezi definitia »