TRIPTÍC s.n. (Ant.) Trei tăblițe prinse între ele cu balamale, care se închideau ca o carte. ♦ Tablou format din trei părți prinse cu balamale (cele laterale închizându-se peste cea din mijloc), pe care sunt pictați sfinți sau sunt scrise, ca într-un pomelnic, numele donatorilor etc. ♦ (Fig.) Trei idei, puncte sau articole ale uneia și aceleiași teorii, dogme etc. [Pl. -ce, -curi. / cf. fr. triptyque, gr. triptychos]. Vezi definitia »

pasníc, -ă, adj., s.m. sau n. (reg.) 1. (adj.) cu pasul mare, care merge repede. 2. (s.m.) nume de vierme. 3. (s.m.) persoană care măsoară cu pașii un teritoriu. 4. (s.n., înv.) unealtă de lemn ca un compas folosită în dulgherie, rotărie, dogărie; pas. Vezi definitia »

PARALÓGIC, -Ă adj. Referitor la paralogie. [< fr. paralogique]. Vezi definitia »

HEMIPARÉTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hemipareză. (< fr. hémiparétique) Vezi definitia »

BRANCOVIČ [bráncovitʃ], familie nobiliară de origine sîrbă. Mai importanți: 1. Gheorghe B. (1384-1456), despot al Serbiei din 1427. 2. Sava B. (?-1683), mitropolit la românilor din Transilvania (1656-1683). În 1660 a fost la Moscova, de unde a primit ajutoare bănești; s-a împotrvit tendințelor de calvinizare ale principelui Mihail Apafi, motiv pentru care a fost destituit (1683). 3. Gheorghe B. (1645-1711), cronicar transilvănean, agent diplomatic al Transilvaniei și al Țării Românești la Constantinopol. Fratele lui B. (2). Captiv în închisorile Habsburgilor (1689-1711). A scris „De începerea vechiului neam slovenesc” și „Letopisețul slovenilor Iliricului și Misiei...” (inițial în lb. română), tratînd istoria românilor și a slavilor din sud. Vezi definitia »