ARACÁN interj. v. îracan. Vezi definitia »

buzdugán (buzdugáne), s.n – 1. Măciucă, ghioagă. – 2. Ciocan, mai. – 3. Plantă, Sparganium ramosum. – Var. buzdugă. Mr., megl. buzdugan. Tc. bozdogan (Șeineanu, II, 65; Lokotsch 333); cf. ngr. μπουσδογάνον, bg. buzdugan, sb. buzdovan, pol. buzdygan, rus. buzdychan, mag. buzogany. – Der. bîzdîgăni, vb. (a stimula, a incita); buzdugăni, vb. (a lovi cu măciuca). Pare puțin probabilă ipoteza lui Miklosich, Wander., 80, care derivă cuvîntul pol. din rom. Vezi definitia »

CRETÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Creta. ◊ (s. f.) limbă vorbită în Creta antică. (după fr. crétois) Vezi definitia »

DOBROGEÁN, -Ă, dobrogeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Dobrogei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Dobrogei sau populației ei, privitor la Dobrogea sau la populația ei. – Dobrogea (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

porcán¹, porcáni, s.m. (reg.) 1. om obraznic, mizerabil. 2. porc mare, porcoi. 3. peștișor cu corpul în formă de fus, care trăiește în apele de deal și de șes; porcușor, porcaș. 4. (fig.) epitet depreciativ pentru un om lacom, nesimțit, grosolan, fără caracter, obraznic, mincinos, indecent. 5. ciupercă comestibilă, cu pălărie cărnoasă de culoare brună-cenușie, cu piciorul scurt, neted, care crește prin pădurile de brad. Vezi definitia »