SINTÉZĂ, sinteze, s. f. 1. Metodă științifică de cercetare a fenomenelor, bazată pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; îmbinare a două sau a mai multor elemente care pot forma un tot. ♦ (Concr.) Lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. 2. Operație prin care se obține formarea unui compus chimic pornind de la elementele chimice componente sau de la compuși mai simpli. 3. (Fiz.) Combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau mai multe culori. ♦ Recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță. – Din fr. synthèse. Vezi definitia »

GLISÁDĂ, glisade, s. f. Zbor în care un avion înaintează înclinat pe o aripă, astfel încât să se apropie de sol parcurgând o distanță cât mai mică. – Din fr. glissade. Vezi definitia »

CATALÍZĂ s.f. Acțiune produsă asupra unei reacții chimice de către un catalizator sau, în general, de către un agent fizic sau chimic. [< fr. catalyse, cf. gr. katalysis – desfacere]. Vezi definitia »

MEGÉRĂ, megere, s. f. (Franțuzism) Femeie rea și arțăgoasă. [Var.: mejéră s. f.] – Din fr. mégère. Vezi definitia »

MUZEÍSTICĂ s.f. – V. muzeistic (2) [DEX'98] Vezi definitia »