ARTERIECTAZÍE s. f. dilatare a arterelor. (< fr. artériectasie) Vezi definitia »

ASTROSCOPÍE s. f. examinare a bolții cerești. (< germ. Astroskopie) Vezi definitia »

IZOMERÍE s.f. Însușire a unor substanțe de a avea proprietăți fizice și chimice deosebite, deși au moleculele alcătuite dintr-un număr identic de atomi. ♦ Însușire a nucleelor atomice ale aceluiași element chimic de a avea stări de energie și, deci, proprietăți radioactive diferite. [Gen. -iei, var. isomerie s.f. / < fr. isomérie]. Vezi definitia »

COMINÚȚIE s. f. reducere, împărțire în mici bucăți. ◊ rupere a unui os în mici fragmente. (< fr. comminution) Vezi definitia »

MONOFAZÍE s. f. tulburare a vorbirii în care bolnavul repetă un singur cuvânt sau o singură propoziție. (< engl. monopfazia) Vezi definitia »