FLORENTÍN, -Ă, florentini, -e, adj. (În sintagmele) Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea stilului antic cu stilurile bizantin și roman. Pălărie florentină (și substantivat, f.) = pălărie de damă (din împletitură de pai) cu boruri largi, împodobită cu flori. – Din fr. florentin. Vezi definitia »

INTESTÍN s.n. Parte a aparatului digestiv în formă de tub care se întinde între pilor și anus; (pop.) maț. [< fr. intestin, it. intestino, cf. lat. intestinum]. Vezi definitia »

BENJAMÍN s. m. copil iubit, răsfățat (cel mai mic dintre frați). (< fr. benjamin) Vezi definitia »

ENCRÍN s. m. gen de echinoderme fixate, actuale sau fosile, din clasa crinoidelor; crin-de-mare. (< fr. encrine) Vezi definitia »

MONOVOLTÍN, -Ă adj. (despre insecte, viermi de mătase) care prezintă o singură generație anuală; univoltin. (< fr. monovoltin) Vezi definitia »