MEZDRÍ, mezdresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A ciopli, a netezi cu cuțitoaia. 2. (Despre capre, oi) A roade. – Din bg. mezdrja. Vezi definitia »

zóri s. f. pl. – Faptul zilei, auroră. – Megl. zor. Sl. zorĭa, zarĭa (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 469; Conev 36), cf. zare, și bg. zorá „auroră”, zorĭ „în zori, dis-de-dimineață”. – Der. zori, vb. refl. (a se face ziuă); zorea, s. f. (clopoțel, Ipomaea purpurea), cf. numele său fr. belle-de-jour; Zorilă, s. m. (personaj din mitologia populară, reprezintă zorile; luceafărul de dimineață; nume de bou); zorit, s. n. (în Trans., obicei folcloric care constă dintr-o cîntare matinală pentru tinerii căsătoriți). Vezi definitia »

AȘÍJDERI adv. v. așijderea. Vezi definitia »

SOCRÍ, socresc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A stărui cu insistență supărătoare pe lângă cineva; a bate la cap, a cicăli. – Din socru. Vezi definitia »

varfuri de sageti primitive, cu forma asemanatoare celor din metal, folosite ca amulete impotriva traznetelor Vezi definitia »