obicní (-nésc, -ít), vb. – 1. A învăța să, a primi. – 2. A admite, a tolera. Sl. obyknąti (Tiktin). Sec. XVI, înv. Vezi definitia »

CEZIENI, com. în jud. Olt; 2.387 loc. (1991). Vezi definitia »

BATRACIÉNI s.m.pl. Clasă de vertebrate amfibii, cu pielea netedă, respirație branhială, ovipare și cu dezvoltarea prin metamorfoză, având ca tip broasca; (la sg.) animal din această clasă. [Pron. -ci-eni, sg. batracian, cf. gr. batrachos – broască]. Vezi definitia »

DUHNÍ, duhnesc, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi un miros urât și greu; a mirosi urât, a puți, a duhori. 2. (Rar; despre vânt) A sufla (cu putere), a răbufni, a bufni. ♦ Fig. A șopti, a sufla cuiva la ureche în mod neplăcut. – Din sl. duhnonti. Vezi definitia »

în pană de bani expr. rămas fără bani înaintea zilei de salariu / de pensie; lefter. Vezi definitia »