IMPÚLSIE, impulsii, s.f. 1. Tendință, pornire spontană, involuntară, adesea cu caracter imperios, provocată de un factor psihologic, emoțional. 2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară. 3. Impuls (3). [Var.: (rar) impulsiúne, -i s.f.] – Din fr. impulsion, lat. impulsio, -onis. Vezi definitia »

chilíe (chilíi), s. f. – Cămăruță. – Mr. chilie. Ngr. ϰελλίον (Murnu 13; Meyer 221; Vasmer, Gr., 50), în parte prin intermediul sl. (v. rus., bg.) kelija, cf. sb. ćelija, alb. kjeli. Vezi definitia »

CĂRUȚĂRÍE s. f. 1. Meșteșugul de a face căruțe. 2. Atelier unde se construiesc căruțe. 3. (Colectiv) Unelte de căruțaș. – Căruță + suf. -ărie. Vezi definitia »

PALEOFITOGRAFÍE s. f. ramură a paleontologiei care studiază morfologia plantelor fosile. (< fr. paléophytografie) Vezi definitia »

BALCANOLOGÍE s.f. Balcanistică. [Cf. fr. balkanologie]. Vezi definitia »