CÂRPITÚRĂ, cârpituri, s. f. Reparație sumară sau prost executată; (conc.) petic. ♦ (Concr.) Obiect de îmbrăcăminte vechi, rupt (și peticit). – Cârpi + suf. -tură. Vezi definitia »

HIPOTÉCĂ s. f. (biol.) partea inferioară, mai mică, a unei valve. (< fr. hypothèque) Vezi definitia »

TIGRÉSĂ s. f. tigroaică. (< fr. tigresse) Vezi definitia »

FRECĂTÚRĂ, frecături, s. f. 1. Frecare. 2. Loc care poartă urma unei frecări. 3. Fig. Mustrare aspră. 4. Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecușuri, fricțiuni. – Lat. fricatura. Vezi definitia »

potcoávă (potcoáve), s. f. – 1. Piesă de fier în formă de semicerc. – 2. (Arg.) Portmoneu. Sl. podŭkovŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 78; Conev 73), cf. bg., sb., ceh. podkova, mag. patkó, alb. potkua. – Der. potcovi, vb. (a bate, a fixa potcoave; a păcăli, a înșela); potcovar, s. m. (producător de potcoave; mareșal); potcovărie, s. f. (atelier, meserie de potcovar); potcoveală, s. f. (acțiunea de a potcovi). Vezi definitia »