PRĂVĂLIÁȘ, prăvăliași, s. m. (Rar) Negustor care are o prăvălie; angajat care lucrează într-o prăvălie. [Pr.: -li-aș] – Prăvălie + suf. -aș. Vezi definitia »

FUNDÁȘ, fundași, s. m. Jucător din apărarea unei echipe de fotbal, de rugbi etc., care acționează în imediata apropiere a porții proprii (la fotbal), a liniei de țintă (la rugbi) etc.; apărător. – Fund¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

cópoș (-șe), adj. – (Cal) cu spinarea arcuită. Mag. kupos (S. Pop, Dacor., IV, 1557; Gáldi, Dict., 121). În Trans. Vezi definitia »

baș s. m. – 1. Capăt, extremitate. – 2. Căpetenie, conducător. Tc. baș (Șeineanu, II, 39; Lokotsch 260). Înv., astăzi nefolosit ca un cuvînt independent. Intră în compunerea unui număr de funcții și îndeletniciri de origine orientală, pentru a desemna căpetenia breslei sau pe cel dintîi din categoria lui: baș-beșleagă, șef de poliție; baș-ciohodar, cămăraș etc. Vezi definitia »

COFĂIÉȘ, cofăieșe, s. n. (Reg.) Cofiță. [Pr.: -fă-ieș] – Cofei + suf. -aș. Vezi definitia »