MONÉDĂ, monede, s. f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mică); mărunțiș. ◊ Expr. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (Fam.) Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă și răsplată. [Pl. și: monezi. – Var.: monétă s. f.] – Din ngr. monédha. Vezi definitia »

cioáblă, cioáble, s.f. (reg.) lemn uscat și gros; arbore rupt pe jumătate, cioaftă, cioaflă, ciung, ciolpan, ciompleu. Vezi definitia »

MESALÍNĂ s.f. (Liv.) Femeie desfrânată. [< fr. messaline, cf. Mesalina, soția împăratului Claudiu, vestită pentru desfrânarea sa]. Vezi definitia »

LEUCOGRÁMĂ, leucograme, s. f. Examen de laborator prin care se determină numărul leucocitelor din sânge. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucogramme. Vezi definitia »

MAIMÚCĂ, maimuci, s. f. (Reg.) Maimuță. – Din *maimu (< ngr. maimu < tc.) + suf. -ucă. Vezi definitia »