CITADÉLĂ s. f. 1. fortăreață medievală care domina un oraș. ◊ oraș (întărit). 2. cetate, castel construit în afara zidurilor unui oraș, în scop de apărare. 3. (fig.) bastion, focar, centru (al unei mișcări). 4. compartiment pe navele mari de luptă, limitat de pereți etanși la gaze și radiații. (< fr. citadelle, it. cittadella) Vezi definitia »

INOSCLERÓZĂ s. f. indurație, scleroză care apare ca urmare a dezvoltării excesive a țesutului fibros. (< ino- + scleroză) Vezi definitia »

LIGATÚRĂ s.f. 1. Legare cu un fir de ață sau de catgut a unui vas sanguin sau a unui organ tubular; firul cu care se face această legătură. 2. (Poligr.) Semn grafic care conține mai multe litere; logotip. [< fr. ligature, cf. lat. ligatura – legătură]. Vezi definitia »

ELECTRORETINOGRÁMĂ s. f. înregistrare grafică prin electroretinografie. (< fr. électrorétinogramme) Vezi definitia »

șiștoácă, șiștoáce, s.f. (reg.) 1. vale îngustă și puțin adâncă, în pantă; jgheab, văiugă. 2. cădere de apă. 3. (despre plutărit) poartă principală a stăvilarului prin care ies buștenii și plutele. Vezi definitia »