TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă de studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique. Vezi definitia »

IMUNOGENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la imunogenetică. II. s. f. disciplină care studiază reglarea genetică a proceselor imune, precum și modificările patologice ale acestora. (< fr. immunogénétique, engl. immunogenetic/s/) Vezi definitia »

SPASMÓDIC, -Ă, spasmodici, -ce, adj. Privitor la spasm, specific spasmului; care se manifestă prin spasme, însoțit de spasme; spastic. – Din fr. spasmodique. Vezi definitia »

chirílic, (chirílică), adj. – Cu litere din alfabetul vechi slav, compus de Chiril în sec. IX. – Var. cirilic. De la Chiril, și modern din lat. Cyrillus. – Der. chirilicesc, adj. (înv., chirilic). Vezi definitia »

CITOFIZIOLÓGIC, -Ă, citofiziologici, -ce, adj. De citofiziologie. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. cytophysiologique. Vezi definitia »