MALTÁZĂ s.f. Enzimă care transformă maltoza în glucoză. [< fr. maltase, germ. Maltase]. Vezi definitia »

POLINUCLEÓZĂ, polinucleoze, s. f. Boală manifestată prin creșterea numărului de leucocite polinucleare din sânge. [Pr.: -de-o-] – Din fr. polynucléose. Vezi definitia »

TĂTÁRCĂ, tătarce, s. f. 1. Tătăroaică. 2. Iapă de soi tătăresc. 3. Haină lungă, îmblănită, purtată de tătari. 4. Specie de dovleac uscat, golit de miez, întrebuințat ca ploscă sau ca felinar. – Tătar + suf. -că. Vezi definitia »

FTALEÍNĂ, ftaleine, s. f. (La pl.) Clasă de combinații organice obținute prin condensarea anhidridei ftalice cu fenoli; (și la sg.) substanță din această clasă. – Din fr. phtalèine. Vezi definitia »

vagínă (teacă Ia frunză) s. f., g.-d. art. vagínei; pl. vagíne Vezi definitia »