înierbărí, înierbărésc, vb. IV (înv.) a mina (un zid, un pod). Vezi definitia »

a face țurțuri expr. (peior.) a nu fi spălat în zona ano-genitală. Vezi definitia »

SUDORI- elem. „sudoare”. (< fr. sudori-, cf. lat. sudor) Vezi definitia »

TUNICIÉRI s.m.pl. (Zool.) Clasă de protocordate, cuprinzând animale marine cu corpul acoperit cu o tunică în formă de sac; urocordate; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. tunicier. / < fr. tuniciers]. Vezi definitia »

NĂZĂRÍ, năzăresc, vb. IV. 1. Refl.. A i se părea cuiva că vede sau că aude ceea ce nu există; a i se năluci. ♦ A-i veni cuiva deodată o idee (ciudată), o toană, un capriciu. 2. Intranz. și refl.. A se arăta vederii (pentru scurt timp); a se întrezări. ♦ Tranz. (Pop.) A vedea (nedeslușit, de departe); a zări, a observa. [Prez. ind. și: năzár] – Din sl. nazirati. Vezi definitia »