EPONÍM s.m. Magistrat care, în cetățile Greciei antice și în vechea Romă, dădea numele său anului; (mai ales) primul dintre cei nouă arhonți ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dădea numele său anului. // adj. Care dă numele său unui loc, unui oraș etc. [< fr. éponyme, cf. gr. epi – pe, onoma – nume]. Vezi definitia »

sétim s.n. (înv.) salcâm, mălin. Vezi definitia »

prim ministrul......este corect Vezi definitia »

NOBILÍSSIM s.m. (Ist.) Înalt demnitar bizantin, care urma în ierarhie după împărat. [< lat. nobilissimus]. Vezi definitia »

REGÍM s.n. 1. Modul de organizare a vieții economice, politice și sociale a unui stat. 2. Sistem de norme, proprii activității unei instituții, unei întreprinderi etc. ♦ Totalitatea regulilor impuse modului de viață și de alimentare al cuiva. 3. Totalitatea condițiilor de funcționare la un moment dat a unui sistem tehnic. 4. Raport gramatical dintre două cuvinte, astfel legate încât ele sunt dependente unul de altul. [< fr. régime]. Vezi definitia »