FĂLȚUÍT², -Ă, fălțuiți, -te, adj. 1. (Despre piei tăbăcite) Care și-a redus și și-a uniformizat grosimea în urma prelucrării cu falțul. 2. (Despre unele materiale de construcție) Care are falț, prevăzut cu falț. 3. (Despre colile unei tipărituri) Îndoit și împăturit (în vederea broșării sau a legării). – V. fălțui. Vezi definitia »

PARVENÍT, -Ă, parveniți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care parvine (1). – V. parveni. Vezi definitia »

sulít, -ă, adj. (reg.) însăilat; cârpit. Vezi definitia »

chit², chíturi, s.n. (reg.) suman (negru sau alb), țundră. Vezi definitia »

NEPOTOLÍT, -Ă, nepotoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi potolit; nestăpânit; p. ext. neîmpăcat, aprig, înverșunat. – Ne- + potolit. Vezi definitia »