bogát (-tă), adj. – 1. Avut, înstărit, cu dare de mînă. – 2. (Urmat de în sau de) Care are din belșug, plin. – 3. Luxos, foarte valoros. – 4. (Înv.) Numeros, în cantitate mare. – Var. (Mold., Trans.) bugăt, adv. (destul, suficient). Mr. îmbugat, megl. bogat. Sl. bogatŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Lexicon, 34; Cihac); cf. bg. bogat, alb. bugat. De remarcat că în nici o limbă romanică nu s-a păstrat cuvîntul lat. care exprimă eceastă noțiune. Der. bogătan sau (Trans.) bocotan, s.m. (bogătaș); bogătaș, s.m. (persoană cu multă avere); bogătate, s.f. (Trans., bogăție); bogăție, s.f. (cantitate abundentă de bunuri materiale); îmbogăți, vb. (a deveni bogat); îmbogățitor, adj. (care îmbogățește, folositor). Vezi definitia »

ORTOFOSFÁT s. m. sare sau ester al acidului ortofosforic. (< fr. orthophosphate) Vezi definitia »

OBLIGÁT, -Ă adj. 1. Căruia i se impune cu necesitate să facă ceva; care este constrâns să facă ceva. 2. (Liv.) Obligatoriu. 3. Îndatorat, recunoscător. [< obliga]. Vezi definitia »

DERANJÁT, -Ă, deranjați, -te, adj. Care este în dezordine, în neorânduială; răvășit, răscolit; mutat de la loc. – V. deranja. Vezi definitia »

COASOCIÁT, -Ă, coasociați, -te, s. m. și f. Fiecare dintre persoanele care s-au asociat în vederea unei acțiuni, considerată în raport cu celelalte persoane din asociație. [Pr.: co-a-so-ci-at] – După fr. coassocié. Vezi definitia »