Definita cuvantului magnetism
MAGNETÍSM s. n. 1. proprietate a unor corpuri de a atrage fierul. ♦ ~ terestru = totalitatea fenomenelor magnetice cauzate de Pământ; geomagnetism; ~ animal = pretins fluid care ar lucra asupra simțurilor și imaginației, producând diferite fenomene. ◊ (fig.) atracție; influență, fascinație. 2. ramură a fizicii care studiază fenomenele magnetice. (< fr. magnétisme, germ. Magnetismus)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu magnetism
ACTIVÍSM s. n. 1. atitudine care pune accentul pe nevoile vieții. 2. doctrină potrivit căreia spiritul uman trebuie să se angajeze în acțiune pentru realizările materiale și spirituale ale societății. (< fr. activisme) Vezi definitia »
ANASEÍSM s. n. undă seismică a cărei primă deplasare se produce dinspre epicentru spre exteriorul regiunii respective. (< ana- + seism) Vezi definitia »
ELECTROTROPÍSM s. n. (Biol.) Orientare a organismelor în anumite direcții sub influența curentului electric; galvanotropism. – Din fr. électrotropisme. Vezi definitia »
POLIVOLTÍSM s.n. Însușire a unor categorii de viermi de mătase de a produce mai multe generații într-un an. [< fr. polyvoltisme]. Vezi definitia »
COMPARATÍSM s.n. Direcție modernă în cercetarea literară, care se rezumă la compararea literaturilor diferitelor țări fără a ține seama de conținutul de idei și specificul național al fiecărei literaturi. ♦ Metodologie lingvistică potrivit căreia cercetarea limbilor este făcută cu metoda comparatistă; comparativism. [< fr. comparatisme]. Vezi definitia »