OÁZĂ s.f. 1. Loc în mijlocul unui deșert, unde există vegetație bogată și apă. ♦ (Fig.) Regiune, loc care contrastează puternic cu ceea ce se află în jur. 2. Porțiune neacoperită de gheață în interiorul Antarcticii în care vegetează o floră sărăcăcioasă. [Pron. oa-ză. / < germ. Oase, cf. fr., lat., gr. oasis < cuv. egiptean]. Vezi definitia »

tărăboánță (-țe), s. f. – Roabă. Mag. tarbonca, torbonca (Cihac, II, 531; Scriban, Arhiva, XXX, 285; Gáldi, Dict., 163). – Der. tărăbonțaș (var. tărăbunțaș), s. m. (cărător cu roaba la minele de sare). Vezi definitia »

CUVÉRTĂ s. f. email transparent cu care se acoperă obiecte de faianță, de ceramică. (< fr. couverte) Vezi definitia »

poártă², pórți, s.f. (reg.) mal, țărm. Vezi definitia »

PISCÍNĂ s.f. 1. Heleșteu în care se cresc și se înmulțesc peștii. 2. Bazin de înot, acoperit sau în aer liber. [< fr. piscine, cf. lat. piscina]. Vezi definitia »