BECÁȚĂ, becațe, s. f. Numele a trei păsări călătoare cu ciocul lung, cu carnea gustoasă, care trăiesc în regiuni mlăștinoase. (Capella gallinago, media, Limnocryptes minimus). – După fr. bécasse. Vezi definitia »

SUPERNÓVĂ, supernove, s. f. Stea variabilă care ajunge egală în strălucire cu un întreg sistem stelar. – Din fr. supernova. Vezi definitia »

clóșcă (clóști), s. f. – 1. Găină care clocește. – 2. Femeie leneșă, codașă. – 3. Constelația Cloșca-cu-Pui. – Var. (înv.) clocică. – Mr. cloce, cloță. Sl. (bg., rut. kločka), cf. alb. kločkë, klotšis, tc. kuluçka, iud. sp. klôcka (Cihac, II, 62; Meyer 190; Conev 54; DAR). Face parte din aceeași familie expresivă a lui cloci, cf. sb., slov. kvočka, pol. kwoczka și rom. clocă. – Der. cloșcar, s. m. (codaș, leneș); cloșcărie, s. f. (ogradă, curte de păsări; trăsură veche și incomodă), al cărui al doilea sens pare a fi o asociere hazlie cu droșcă; cloșniță, s. f. (curte de păsări). Vezi definitia »

LUMINÁNȚĂ s. f. lumină fotometrică, egală cu raportul dintre intensitatea unei surse luminoase și proiecția suprafeței acesteia pe un plan; strălucire. (< fr. luminance) Vezi definitia »

boárcă (boárce), s. f. – 1. Pește, Rhodeus amarus. – 2. Epitet satiric și depreciativ pentru țigani. Origine necunoscută, poate expresivă. Numai în Mold. Vezi definitia »