REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; (rar) rebusist (2). – Rebusist + suf. -ic. Vezi definitia »

FONOLÓGIC, -Ă adj. De fonologie. [Cf. fr. phonologique]. Vezi definitia »

UMANÍSTIC, -Ă adj. Umanist. ♦ Învățământ umanistic = învățământ având la bază studiul limbilor clasice; științe umanistice = științe care studiază aspectele culturii umane în general sau ale celei clasice. [< umanist + -ic]. Vezi definitia »

EPIROGÉNIC, -Ă adj. Epirogenetic. [< fr. épirogénique, cf. gr. epeiros – continent, gennan – a produce]. Vezi definitia »

MONADOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la monadologie. [< fr. monadologique]. Vezi definitia »