FANARIÓT, -Ă, fanarioți, -te, s. m., adj. 1. S. m. Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol; spec. demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în țările românești care provenea din această pătură greacă înstărită. ◊ Epoca fanarioților = perioadă din istoria României cuprinsă între anii 1711 și 1821. 2. Adj. Care aparține fanarioților (1), privitor la fanarioți; caracteristic fanarioților; fanariotic. [Pr.: -ri-ot] – Din ngr. fanariótis. Vezi definitia »

FOT, foți, s. m. Unitate de măsură a iluminării, reprezentând iluminarea unei suprafețe de un centimetru pătrat care primește fluxul de un lumen repartizat uniform. – Din fr. phot. Vezi definitia »

tróscot s. m. – Brebenel, iarbă-roșie (Polygonum aviculare). – Var. troscovă, troscoțel. Megl. troscăt. Sl. troskotŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 419; Conev 46), cf. bg., sb., cr. troskot; aparține aceleiași rădăcini expresive ca trosc. Vezi definitia »

COMPÓT, compoturi, s. n. Produs alimentar preparat din fructe, proaspete sau uscate, fierte în apă cu zahăr. – Din fr. compote. Vezi definitia »

ZELÓT, -Ă, zelóți, -te, adj., s.m. și s.f. 1. (Adept) Al zelotismului; fanatic religios; zelator. 2. Șef al unui grup, în anumite confrerii sau asociații religioase. (din fr. zélote) Vezi definitia »